Episodul 10:Amintiri dulci-amare
Seara era foarte romantica.Sakura statea pe balcon si se uita la stele.Doua lacrimi se prelingeau usor pe fata ei in jos.
-Sasuke,mie atat de teama pentru
tine.Cu acestea spuse,Sakura se indrepta catre camera
ei.Pe noptiera,o poza cu 3 copii de 12 ani si un sensei ii atrase atentia.Era ea,zambareata, Sasuke si Naruto,ambii morocanosi si Kakashi care zambea cu ochii inchisi parca razand in mintea lui de Naruto si
Sasuke.Se apropie incet de poza si o ia in mana.O strange puternic la piept dupa care mai arunca o privire la
ea.Pe sticla pozei cad picuri de lacrimi umezind-o si racind-o precum era si sufletul lui.Placerea ei de viata disparuse un timp dupa plecarea lui.Isi aminteste cum il ruga sa ramana sau sa o ia cu el.Dar era imposibil.Dorinta de plecare si razbunare al lui era prea mare.O lasase acolo singura pe o banca plangand dupa el.Singura ei speranta era Naruto care era si el plecat in formare cu Jiraya.Sakura niciodata nu s-a gandit ca sa suferi din iubire doare atat de tare.Durerea acesta o scufunda cu fiecare zi ce trecea in lacrimi amare.Lacrimi ce curgeau de dorul si dragostea lui.Ea nicio data n-a stiut ce simte acest baiat pentru ea.Inafara faptului ca o considera iritanta,nu stia daca o considera prietena sau daca toate acele momente magice petrecute alaturi de el erau doar simple momente dureroase acum.Poate ca el nici prietena nu o considera,poate ca-i salva viata doar de dragul echipei si peuntru ca asta era telul lui:sa salveze oameni.Nicio data n-a inteles de ce el e atat de retras si rece.Isi aminteste prima zi cand au fost repartizati pe echipe.Ce fericire a simtit cand a picat in echipa cu *el*.Cand a sarit in sus de fericire ca avea o sansa cu el.Isi aminteste cu drag acele momente dulci,dar care au trecut repede si s-au scufundat in negura uitarii.Isi aduce aminte de primul lor test cand l-a crezut mort,cand apoi l-a gasit cu corpul bagat in pamant,dar a crezut ca e o fantoma lesinand.Apoi se trezi in bratele lui privind-o.Pentru cateva clipe simti ca se topeste.Sakura se aseza intr-un colt al camerei cu poza in mana.O strange din nou tare la piept si incepe a plange tare si puternic.Suvoaiele de lacrimi nu contineau sa se
opreasca.Se gandeste.Dar la ce se gandeste?Se gandeste la ziua and au avut examenul in acea padure intunecata,unde s-a intamplat dezastrul.Cand a aparut acel monstru deghizat.Isi aminteste totul...si se invinovateste singura.Ganduri rasuna in capul ei?*De ce el?De ce n-am putut sa fiu mai curajoasa?De ce n-am intervenit sa-l ajut?Daca as fi intervenit poate ca el nu avea sigiliul blestemat.E vina mea.Doar a mea.*Sakura se enerva atat de tare de incapacitatea ei incat ,desi nu a folosit chakra deloc lovi un tablou din camera
ei.Pe care-l facuse bucatele,la fel si peretele pe care-l gauri,nu adanc,cu o urma a pumnului sau.Din nefericire,sticla tabloului,in urma impactului se sparse si ii taiese mana Sakurei.Bubuitura se facusa auzita si la urechile mamei sale,care ingrijorata fugi sus.A gasit-o pe Sakura zacand in fund rezemata de pat,cu mana lasat-a pe podeaua rece curgand sange cu nemiluita.Sangele curgea din mana ei facand o imagine sumbra a camerei.In camera plutea mirosul de sange.Mama ei ii veni sa planga de suparare.Vazandu-si fiica in starea aceea,nu era prea placut pentru o mama.
-Sakura!Ce ai facut?!Uita-te la mana ta.Sangereaza abudend.De ce ai facut asta?
-Eu,mi-e dor de cineva.
-Ce tot vorbesti?De cine ti-e dor atat de tare?
-Lasa,nu conteaza,spuse Sakura cu o privire stearsa privind in gol.
-Te duc la spital.
Sakura a fost dusa la spital pentru ai fi scoase aschile de sticla din
mana.Ma tarziu,tot in acea seara Sakura s-a intors acasa.Insa era ingropata in suferinta. Era cu gandul la el.In mintea ei rasunau urmatoarele cuvinte:*Dorul din mine cere iubire si-mi arde inima.Sasuke,promit ca voi lupta cu oricine pentru tine.Doar ca sa te intorci.As muri pentru tine,daca asta inseamna sa te intorci la adevarata ta casa:Konoha.Nu-mi mai doresc sa ma iubesti,ci doar sa iubesti.Sasuke,ai rupt o bucata din inima mea cand ai plecat.Nu as fi crezut voi suferi atat dupa tine.Mereu ai suferit in tacere,iar mie niciodata nu mi-a pasat prin ce treci.Ce prostii am putut sa spun atunci cand m-ai facut pentru prima data enervanta ?Abia acum realizez cat de mult te-am ranit.Tu nu aveai parinti,in timp ce eu aveam,dar nu-i doream.Acum am realizat ca defapt,tu le duceai mult dorul,dar nimeni nu te-a inteles,nici macar Naruto care nici macar nu stie cine sunt parintii lui.Nici macar n-am incercat.Ce proasta am putut
fi.Am fost prea ocupata sa te impresionez,in loc sa incerc sa te alin.Acum,in zadar regret trecutul,in zadar incerc sa te regasesc.In zadar.Iubirea e cuvantul pe care vreau sa-l uit.*Cu aceste ganduri in minte,ea adormi foarte greu.