Episodul 174:Intunericul...
Deja seara apropie ca se lasase.Naruto aproape ca ajunse in Taramul de piatra.De cateva ore,el se despartise de Kakashi care dori sa intervina,insa Naruto il opri si isi continua drumul singur.Nu-i venea sa creda ca si ziua asta veni.Si oricat s-a pregatit,inca ramasese nelinistit.Acum,nu se putea decise,daca sa-l ucida pe Sasuke sau nu.Insa,intr-una final,renuntase sa se gandeasa la asemenea lucruri,si va hotari atunci cand lupta dintre el si Sasuke se va termina.De cand pornise spre Taramul de piatra,peisajul a inceput sa se schimbe incet.Munti fara viata si locuri triste luara locul padurilor verzi si satelor
vesele.Cu cat inainta,cu atat era mai nesigur.Indoiala isi facuse cuib in inima sa.Nu stia absolut nimic despre noile puteri ale lui Sasuke.Si pe deasupra,mai avea problema cu Sakura.
In timp ce mergea,munti de pamant si vai parasite incepeau sa-l inconjoare pe bietul Naruto,Iar acest loc,ii amarea si mai tare sufletul,mai ales ca era aproape locul unde va lupta cu Sasuke.
Intre timp,Sasuke ajunse
deja.Il astepta sa vina,si stia ce el se apropie.La un moment dat,Sasuke isi verifica katana.Si-o scoase din teaca,iar stralucirea pe care sabia sa o avea,era una sumbra si amenintatoare.Acum,el se gandea la cum o sa-l zdrobeasca pe Naruto,iar apoi,toata natiunea focului in frunte cu Konoha.Insa mai ales,vroia sa-l loveasca pe Naruto cu toata ura sa,chiar de ar fi sa moara.Nu uita ce ii spuse Naruto cand s-a intalnit cu el pentru ultima data.Daca e sa moara amandoi,va avea grija ca Naruto sa aiba mult de suferit.Deja isi imagina cum il chinuia pe Naruto in ultimale sale clipe de viata,si cum se bucura de victoria sa,si mai ales de faptul ca se va razbuna in sfarsit.Si totusi,cu toate astea,era constient ca nici Naruto nu mai era slab,ci devenise chiar puternic.Pana la urma,se confrunta cu Kiuby,nu cu oricine.Dar el excela prin Sharinganul Etern,pe care Madara il obtinuse de la acel Itachi fals.Sharinganul sau instelat se oglindea pe lama sabiei.Si tot pe lama,se oglindea si imaginea lui Naruto care ajunse in cele din urma.Sasuke isi intorsese capul spre Naruto,care,desi il zarise,ezita sa-l priveasca.
Pe chipul lui Naruto se citea tristetea si suferinta de care a avut parte in ultimul timp,insa pe chipul lui Sasuke se citea ura si furia.Sari jos pe apa.Apoi,amandoi se priveau profund.Nu-si spuneau nimic,insa privirile lor exprimau mai mult decat niste simple cuvinte.
*Am fost odata o echipa...Am fost odata echipa ...o data...Apoi,ne-a despartit...trecutul care acum ne intuneca tuturor viitorul.Trecutul de care nici macar nu stiam,sau pe care-l credeam mort,se intorce cu cele mai puternice forte.Imi dau seama,ca omenirea....ca oamenii au trait mereu doar intr-o realitate falsa...Istoria noastra a fost mereu scrisa cu sange si ura.Dar parca niciodata nu a fost atat de rau ca acum.Privesc apusul soarelui,pe care mereu il priveam cu admiratie,dar acum...il privesc cu teama in
suflet.Cu teama,ca soarele sa nu mai apara si maine...Cat e de ciudat!Cum toate lucrurile bune se sterg si se uita atat de usor....*
Toate aceste ganduri ii treceau prin minte Sakurei.Niciodata n-a simtit o tristete mai cumplita.O durere cumplita ii cuprinse pieptul si nu o lasa sa respire.
-Ce ai patit?spuse Itachi ingrojorat..
-Nu stiu!spuse Sakura izbugnind in plans.Dar simt o uderere imensa pa piept,si cred ca e de rau!
-Crezi ca o presimtire?
-Da!Ceva imi spune ca Naruto si Sasuke lupta deja!spuse ea tinand mana la piept.
Iar acest sentiment de tristete plutea peste tot in aer.Si pe campul de lupta,si in inimile shinobilor care in curand vor afla daca au luptat degeaba,sau a meritat.Multi simteau ca noaptea asta va aduce nenorocire asuprea lor.Nu era vorba de razboi,sau de iadul adus adus de cumplitele orori,ci altceva.Ceva si mai periculos.Multi priveau cum soarele dispare sub orizont,dincolo de munti,dealuri sau vai.Iar de cealalta parte,intunericul ii lua locul.Iar acel intuneric nu era noaptea,ci era intunericul adus de Madara.
